PRZEWALSKY

 

Pronuntat "sha-val-ski". Mai este cunoscut sub numele de: Cal Salbatic Asiatic, Cal Salbatic Mongolez, Tarpan Mongolez, Taki.

Calul Przewalski (Equus przewalski poliakov) este ultima rasa de cai salbatici existenti in zilele noastre. Toti ceilalti cai sunt fie domesticiti sau descendenti din cai care au fost candva dometiciti. Pana la mijlocul anilor 1990 calul din rasa Przewalski a disparut in libertate, exterminat de catre vanatori. Prin eforturi mari ale Fundatiei Przewalski cu sediul in Olanda si protectia raselor din Askania Nova, din Ucraina, in 1992, doua grupuri combinate de cai din rasa Przewalski au fost reintroduse in Mongolia cu un plan final de a aduce inapoi in stepe animalele salbatice.

Initial s-a crezut ca acesti cai din rasa Przewalski a fost descoperit de catre colonelul in armata rusa pe nume Przewalski, de la care poarta si numele, in 1881. Informatii mai recente furnizate de Fundatia Rasei Przewalski arata ca doi europeni au observat si relatat despre acesti cai cu mult inaintea descoperirii colonelului. Un doctor scotian care fusese trimis la ambasada rusiei din China de catre Petru cel Mare, a scris in jurnalul sau toata experienta deplasarii sale pe ruta Sankt Petersburg - Pekin, 1719 - 1723 si a inclus si o descriere destul de detaliata si exacta a Calului Salbatic Asiatic. Chiar mai devreme, Hans Schiltberger, un nobil bavarez, fusese luat prizonier de catre turci si vandut faimosului Tamerlane din Hoarda de Aur, care la randul lui l-a dat pe acest bavarez unui print mongol numit Egedi. Schiltberger a petrecut cativa ani Muntii Tien Shan. El e scris despre caii salbatici in jurnalul sau intitulat "Journey into Heathen Parts" (Jurnal in locuri ascunse), cai pe care i-a observat cu mare atentie. Acest manuscris nepublicat a fost scris in 1427 si se gaseste la Munich Stadtbibliotek (Biblioteca Municipiului Munchen).

Unele autoritati cred cu tarie ca acesti cai Przewalski sunt stramosii tuturor cailor moderni. Alte puncte de vedere arata ca sunt diferitele specii de cai datorita faptului ca are 66 cromozomi fata de 64 cat au alti cai domesticiti/domestici. Alte puncte de vedere arata ca desi imperecherea dintre un cal domestic si unul din rasa da rezultate bune, manzul va avea 65 cromozomi si va semana foarte putin cu parintele lui din rasa Przewalski. Fundatia rasei de la Rotterdam, in Olanda, raporteaza ca numai cativa cai mai sunt puri din rasa Przewalski si au dimensiuni si proportii asemanatoare cu cele ale unei zebre. Testari ale sangelui in cadrul grupului au aratat anumite marcare genetice specifice rasei Przewalski in plus fata de altele pe care le au in comun cu alte rase de cai. Caii din rasa Przewalski sunt asemanatori cu caii domestici desi au un corp mai mic si mai robust precum si o coama ridicata si o coada prinsa destul de jos. Cele mai intalnite culori sunt culoarea nisipului, maro si bej rosiatic. Acesti cai au o dunga dorsala, una pe umeri care merge pana la picioare si au o culoare mai deschisa in zona botului si a burtii.

Preocuparea pentru disparitia acestei rase de cai din rasa Przewalski a condus la formarea in 1979 a unei crescatorii care avea ca scop cresterea populatiei acestei rase si reducerea inmultirii in acelasi grup. Aceasta specie de cai a fost inclusa in Sistemul International de Inventariere a Speciilor, un sistem informatic pentru speciile salbatice tinute in captivitate. Au existat schimburi de exemplare de cai din aceasta rasa intre SUA si fost Uniune Sovietica in vederea inbunatatirii genetice a rasei si a improspatarii sangelui, astazi, existand in sudul Rusiei, la Askania Nova, una din cele mai mari herghelii de cai din rasa Przewalskia.
Statusul acestei rase este rar, existand, pe langa cei din herghelia din Rusia, inca 150 de exemplare in parcuri zoologice de pe teritoriul Statelor Unite.